Tobie \i i-a zis: „Timp de patruzeci de zile nu te vei mi\ca de aici, ci aici vei locui, m_nc_nd \i b_nd la mine \i bucur_nd sufletul fiicei mele dup[ toate necazurile ce i s’au ]nt_mplat. 21 Ia de pe acum jum[tate din averea mea \i mergi s[n[tos \i ocrotit la tat[l t[u. Cealalt[ jum[tate va fi a voastr[ atunci c_nd noi vom muri, eu \i femeia mea. Curaj, copilul meu! Eu sunt tat[l t[u, Edna este mama ta; ]ncep_nd de azi, suntem al[turi de voi pe’ntotdeauna. Curaj, copilul meu!”